23:31 17

Octombrie 28, 2008

În asemenea momente ar fi dat orice ca în locul ecranului cu cristale lichide să se afle o clepsidră cu nisip, pe care ar fi putut să o întoarcă oricând ar fi dorit şi să aibă, pentru o clipă, impresia că poate astfel păcăli timpul. Probabil însă că într-o astfel de clepsidră, odată întoarsă, nisipul ar continua să se scurgă în sus, numai pentru a nu-l lăsa pe el să se bucure de iluzie. De fapt, la drept vorbind, nisipul ar trebui să se scurgă în sus din capul locului, pentru că nu-i aşa, rolul iniţial al clepsidrelor era de a-ţi arăta cât timp s-a scurs, nu cât a mai rămas. Şi totuşi o clepsidră normală ar fi fost de ajuns, totul depindea la urma urmei de cum îţi fixai reperele, iar priveliştea globului superior al clepsidrei golit de nisip era extrem de sugestivă pentru situaţia în care se afla el. Cu fiecare secundă care trecea el rămânea fără nisip. Dacă se concentra puţin aproape că putea simţi granulele fine părăsindu-l, scurgându-se din el şi ducându-se în trupurile altor oameni, aproape că vedea secundele care îl părăseau ataşându-se de inima vreunui bogătaş suplimentându-i acestuia din urmă destinul secular cu încă câteva clipe. Clipe, clipe, peste tot clipe nepreţuite care ajungeau, în cele din urmă, pe mâinile lor, ale Eternilor care puneau totul în mişcare, de ale căror vieţi artificial prelungite avea nevoie societatea pentru a se menţine într-o continuă stare de funcţionare. Ei puneau în circulaţie clipele, ei reglau economia timpului, o economie atât de crudă şi totuşi atât de fragilă, cu un spectru pe cât de atrăgător pe atât de înşelător.

Lui niciodată nu îi păsase prea mult de toată chestia asta, mereu avea câteva luni în faţă, uneori poate chiar un an sau mai mult, era o perioadă când i se aşterneau înainte chiar mai mult de cinci ani, şi mereu reuşea să-şi găsească de lucru undeva suficient cât să câştige un avans rezonabil. Se uita în jur şi îi venea greu să-i înţeleagă pe cei care alergau în stânga şi-n dreapta, în sus şi în jos, se dădeau peste cap şi mergeau în mâini pentru a-şi adăuga cât mai mulţi ani în cont. El se mulţumea cu o viaţă normală, nici prea lungă nici prea scurtă, cu o porţie decentă de experienţe noi şi cu un număr de clipe preţioase transformate în amintiri. În fond, în asta consta frumuseţea unei vieţi, în cantitatea şi calitatea experienţelor noi, la prima mână. După o viaţă suficient de lungă ajungi să nu te mai impresioneze nimic, ajungi, cum s-ar spune, să le fi văzut pe toate, ori la ce bun să mai trăieşti în aşa condiţii? Desigur, el era mai special cu punctul acesta de vedere, de fapt nu-şi amintea să mai fi întâlnit vreodată pe cineva care să gândească la fel. Toţi erau obsedaţi să câştige cât mai mult timp, iar asta îl făcea pe el un inadaptat, un ciudat, un om vrednic de ocolit. Nu-l deranja prea tare, de fapt la început îl deranja, la început încercase chiar să-şi răspândească punctul de vedere, dar se lăsase păgubaş. Pe nimeni nu interesa ce zicea el, toţi erau preocupaţi numai cu strânsul clipelor. Iar atunci se gândise el că ar putut să schimbe ceva. Atunci prinsese rădăcini în el ideea că, de fapt, era lumea lui, iar el putea desigur s-o modifice după bunul plac. Cu multă muncă, fireşte, dar era posibil. Sau cel puţin aşa ar fi trebuit. Şi aşa a luat naştere visul său. Din câte ştia el, un vis nemaivisat de nimeni până atunci. Un vis care l-a costat atât de mult încât a ajuns, în cele din urmă, aici. Ştii, ar fi trebuit să fie altfel. Ar fi trebuit ca el să nu stea treaz în creierul nopţii cugetând în ultimele sale ore la tot ce nu cugetase o viaţă de om. Mă rog, viaţa lui cel puţin, care nu mai avea mult şi urma să îşi întâlnească sfârşitul. Ar fi trebuit, înainte de toate, să nu fie singur.

Anunțuri

Un răspuns to “23:31 17”

  1. […] de nuvelă or something, pornind de la exact aceeaşi premisă nenorocită. Începutul e de găsit aici împreună cu câteva fragmente de continuare. La dracu’, în penultimul fragment publicat […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: