23:23 41

Octombrie 28, 2008

Orbi, surzi, muţi – de ce oare cei care nu pot să perceapă mirosurile, gusturile sau senzaţiile tactile nu au nume numai ale lor? El bunăoară aşa se simţea, avea senzaţia că de la o vreme trăieşte într-o lume inodoră şi insipidă, sau că ceva din el îl împiedica de la o vreme să perceapă nuanţele subtile ale lumii, sau că lumea nu mai avea nuanţe subtile de perceput, gata, s-au terminat nuanţele, era ca şi cum el ar fi fost un peşte înotând în nuanţe şi deodată, prin cine ştie ce mecanism obscur, a aterizat pe uscat, undeva în mijlocul Saharei, să zicem, unde nu există nici măcar culori, darămite nuanţe, ci numai nisip fin şi bătut de vânt. Avea o din ce în ce mai acută senzaţie de înec, dacă s-a mai pomenit aşa ceva, înec în mijlocul deşertului, care nu-i dădea pace, şi nu ştia sigur dacă marea îi secase de la arşiţă, dacă se scursese până în mijlocul Pământului din cauza cine ştie cărei alunecări de plăci tectonice sau dacă pur şi simplu o sorbise pe toată, hrănindu-se cu ea, alăptându-se de la sânul ei până când nu mai rămase din ea nici o picătură. Ultima variantă îl speria oarecum, fiindcă asta ar fi însemnat că marea în care înota odinioară se afla acum în el, el ar fi devenit astfel un pământ, o lume, un fund şi un cer pentru marea sa, postură deloc indezirabilă la urma urmelor, doar că el nu se simţea deloc plin, şi în orice caz nu plin cu o mare, eventual plin cu un gol, cu un mare gol sau cu o mare goală, de aceea îşi punea cele mai mari speranţe în catastrofe, secetă, cutremure, orice care i-ar fi oferit o soluţie mai puţin încuietoare pentru problema sa. Cum putea acum însă să transfere seceta şi cutremurele din planul imaginaţiei sale în planul realităţii, pentru a afla care era motivul frământărilor sale? Asocierile făcute nu se pretau, la prima vedere, abordării matematice de tip x şi y, de fapt dacă stătea bine să se gândească nici ca logică nu stăteau prea bine în picioare, sau poate că logica lui nu era cea care stătea bine în picioare, şi deodată simţi că se clatină, cu logică cu tot, şi căzu, cât era el de în floarea vârstei, în fotoliu. Prăbuşire simbolică, se gândi, din planul cugetului plin de asociaţii rapide şi instabile ca moleculele aflate în mişcare browniană în planul solid, palpabil, al fotoliului său, al trupului său cronometrat, al micului ecran care îi calcula discret bătăile inimii. Mai mult cantitativ, căci calitativ îşi întocmise şi singur o ierarhie de momente, un soi de cronologie, un CV ciudat cu care probabil nici o companie de pe planeta asta nu l-ar fi angajat, afară poate de una care şi-ar fi propus să traducă toate stelele de pe cer în aluniţe şi pistrui pe trupul…

Privirea îi căzu pe micul ecran pe care secundele defilau constant, impasibil, departe de iureşul propriilor sale gânduri. Simţi timpul, propriul său timp, ca pe ceva atât de străin de sine însuşi de parcă n-ar fi fost vorba despre timpul lui, ci despre un timp universal, să zicem. De fapt, dacă se gândea mai bine, chiar era un timp universal, putea totuşi privi problema şi altfel, ecranul acela cronometrând de fapt cât îi mai rămăsese întregii lumi până avea să se sfârşească, de parcă lumea întreagă ar fi încetat să existe odată cu dispariţia lui. Lucru, de altfel, extrem de probabil şi de bun simţ, la o analiză lucidă. Şi dacă lumea avea să continue, înseamnă că nici el nu ar avea sfârşit, pentru că, de bună seamă, ar trebui să fie acolo ca să ia notă, s-o consemneze, să treacă prin ea, s-o treacă prin el. Iar gândul acesta îl mai însenina oarecum, nu foarte tare, desigur, dar suficient cât să-l facă să zâmbească puţin amar şi oarecum împăcat. Deci o altă lume poate fi totuşi posibilă, se gândi, o altfel de lume cu un altfel de el, cu alte greşeli şi alte reuşite, cu alte momente de neuitat şi cu toate acestea ale lui. Fără timp, sau cu un timp care să nu se scurgă, sau cu un timp a cărui scurgere să nu fie cronometrată în acest mod barbar. Poate chiar o lume fără contoare conectate la inimile oamenilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: