*

Octombrie 28, 2008

Bine că nu ploua.
N-avea idee cât era ceasul exact, bănuia că undeva în jur de două şi jumătate, poate trei, dar nu mai rezista să stea acolo. Îşi punea amprenta asupra ei toată treaba asta, al naibii de tare, iar în curând ceilalţi or să observe câte ceva şi or să intre la idei. Oare? Nu spusese nimănui toată povestea, de fapt dacă se gândea mai bine nu prea avea cui, iar…
În sfârşit, singurul adevăr pe care-l avea era că ploua ca dracu’. Iar ea, mergând anapoda prin ploaie, împiedicându-se cu pantofii prin caldarâm, tremurând şi plângând, cu totul fleaşcă, avea toate şansele să fie considerată nebună de către oricine s-ar fi întâmplat să treacă pe lângă ea. Şi poate că nebună era, la urma urmei, iar spectrul ăsta i se părea atât de dulce câteodată numai gândindu-se de câte căcaturi ar scuti-o…
“Fi-r-ar mă-ta!”
Da, clar, asta nu fusese ziua ei. Începuse ca dracu’ de prost şi se continuase din ce în ce mai mizerabil. Iar ea stătea acum aplecată în mijlocul străzii pe o ploaie cum n-a mai văzut pământul cam din vremea lui Noe încercând să-şi strângă laolaltă toate lucrurile care se împrăştiaseră în o mie de direcţii din geanta care tocmai îi căzuse. Simţea cum o părăsea orice urmă din luciditatea aia şubredă care-i mai rămăsese. Simţea luciditatea cum păşea, tiptil tiptil, depărtându-se. O simţea cum închidea uşa în urma ei. Îi venea să urle.
“Asta-i dacă se mai îndoia cineva că-s nebună. Poftim.”
Ştia că avea pe undeva nişte şerveţele, dar nu se mai obosise. Tot ce zărea pe jos şi i se părea cât de cât familiar arunca în geantă – ud, plin de noroi, cum era. Să le ia dracu’, doar de-aia avea maşină de spălat acasă.
Acasă.
Un gând o fulgeră, urmat îndeaproape de un altul iar apoi de încă unul. De cât timp ieşise, jumătate de oră? O oră? O viaţă? Strada era complet pustie în orice caz şi nu văzuse nici o maşină de nici un soi. Dezamăgitoare perspectivă pentru un om care, după toate aparenţele, avea mare, mare nevoie de un taxi. Apoi telefonul, mama mă-sii, era descărcat – îşi amintea cum fusese nevoită să folosească telefonul lui Marius întrucât al ei era mort. Detaliu important, fi-r-ar el să fie, cum naiba a putut să-l scape din vedere?! Iar apoi, Cristina se anunţase în vizită seara respectivă iar ea uitase cu desăvârşire. Cu desăvârşirea desăvârşirii. Ar mai fi lipsit ca, odată ajunsă acasă, să constate că avea uşa de la intrare spartă de către pompierii convocaţi de o Cristina panicată. Nu de alta dar o credea în stare.

Mergea acum din nou prin ploaia care parcă, parcă nu mai avea proporţii aşa biblice. Dacă n-ar fi avut câte o tonă de apă în fiecare pantof ar fi putut spune că nu era chiar atât de rău. Adică nu cu mult mai rău ca în după-amiaza aia de acum câţi ani? cinci? şase? când o prinsese ploaia fix în parcul ăla din partea cealaltă a oraşului. Bine, atunci era mai, era altceva. Iar atunci nu era singură.
Şi, mai ales, atunci îi mergea telefonul.
Se opri o clipă pentru a-şi da seama unde se afla, căci mersese de bezmetică suficient timp pentru a se rătăci. Casele păreau străine cum se profilau în lumina slabă a străzii, iar de reclame luminoase sau orice altceva nici nu putea fi vorba. Uite, de asta-i plăcea ei mai mult în centru, în forfotă, în oraşul ăla în care taximetriştii se rugau de tine să mergi cu ei. De fapt minţea, dar în sfârşit, în condiţiile de faţă…
Nu ştia cum se simţise Columb în ziua aia de octombrie 1492 când după luni de navigat vedea, în sfârşit, pământ la orizont, dar bănuia că era oarecum asemănător cu ce simţea ea acum, la mai bine de cinci sute de ani diferenţă, când vedea farurile unui taxi care se îndrepta spre ea din partea cealaltă a străzii.

– Du-mă…
Oare sigur voia asta?
Eh, dă-o dracu’, doar viaţa asta o mai avea, la urma urmei.
– Du-mă în Republique.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: